Atâta liniște aici sus, pe crestele nisipurilor. Până și Dumnezeu se oprește din plimbarea lui zilnică, la malul mării. Stă inima în loc pentru o secundă cât soarele sărută capătul lumii. Și noi ne ținem de mână, într-o rugăciune mută, cât ciupește vântul corzile bouzoukilor.