Un „aproape fi”.

Trăiesc și simt. Absorb, absorb mult și profund. Au fost ani mulți în care am uitat să mă „limpezesc” dar de ceva vreme, fiecare centimetru din corp și din simțiri îmi reamintește că asta este o condiție esențială pentru a iubi și mai mult. Și repet.

Încerc să îmi amintesc constant că totul merită observat deși, suntem atât de ocupați să trăim pe pilot automat încât luăm totul de-a gata până când Universul se pune de-a curmezișul și ne arată că nu mai avem cum să negăm evidentul.

Folosesc fraze prea lungi și respirații prea scurte și apoi mă mir că rămân suspendată în timp pentru câteva secunde. Din păcate, timpul nu se oprește așa că, salturile mele sunt tot în prezent, prin viitor mi se aventurează doar gândurile.